O slovaca, mai multe slovaci

Cand imparti un apartament cu oameni pe care nu ii cunosti inca si sunt dintr-o tara diferita, trebuie sa inveti sa convietuiesti in pace si armonie. Ceea ce inseamna ca e ok sa saluti, dar nu trebe sa intrebi de sanatate sau alte chestii de genul sau sa te astepti sa te asculte cineva ce faci dupa ce pune foarte uzuala intrebare: "how are you?". Acest "how are you" e mai mult un salut aici si tu te pornesti sa zici efetiv ce mai faci, dar persoana care a intrebat e deja la mile departare.
Colegele noastre slovaci fac parte dintr-o categorie mai antisociala. Am ajuns chiar la discutii mai serioase de la cele din complezenta, in momentul in care s-a pus problema curateniei in apartament. Au sarit 3 slovaci pe mine mugind toate deodata despre farfuriile din chiuveta si paharelele lasate la intamplare prin casa. Nu am putut decat sa rad si sa imi fie dor de mama, care era mult mai toleranta.
Cand convietuiesti asa intr-un apartament nici nu trebuie sa anunti cand faci o mica petrecere de ziua ta si poti fara probleme sa le lasi pe colegele de apartament sa se uite cu mirare la masa pusa si la tortul din frigider, la oamenii care vin cu flori...si te intrebi unde sa te retragi ca sa nu strici buna dispozitie a oamenilor.
Ajungi pana la urma sa te intrebi daca toti slovacii si toate slovacile sunt asa. Mica mi-a fost mirarea sa aflu ca noua noastra colega de apartament este tot slovaca, dupa ce am vazut-o azi dimineata si mai mult de un salut cu jumatate de gura nu am obtinut de la ea. Un nume, o referinta, franturi de CV deja sunt prea mult cerute cand locuiesti cu slovacile.
Dupa putinele experiente, dar foarte intense, traite alaturi de ele, stau si ma intreb daca nu se face gresit acordul la plural al cuvatului slovaca si sustin din suflet ca ar trebui sa fie slovaci, pronind de la radacina clara a cuvantului.