dordecasa.com

Se zice ca la aproximativ o luna dupa ce te afli intr-o tara straina te ia dorul de casa. Tine cateva zile si dupa ce treci pragul este totul ok si poti sa tot stai departe mult si bine. Cred ca m-a luat si pe mine ceva de genul. Nu stiu daca e ceva autentic sau autosugerat de subconstientul care avea aceasta informatie, ca s-a facut exact o luna si de cateva zile ma gandesc asa tot mai mult la casa. Nu ma intelegeti gresit. Nu m-as intoarce sub nici o forma, dar sunt anumite chestii de care mi-e dor: cafelele de dimineata cu Carla, ascultand muzica si uitandu-ne la TV pe mute intrebandu-ne oare ce zic aia, plimbarile de dupamasa cu Lavi in Lipscani si berea de la Argentin dupa care migratia in Fire, iesirile din weekend in tot acekeasi cluburi, cand nimeni nu avea chef sa iasa, ca toti eram plictisiti de aceleasi clubui, si pana la urma tot era fain si nimic nu ne mai interesa, berea la 0,5 si cu peste 5% alc. (mai ales Ursus si Becks), masinuta mea care ma scotea din impas de cate ori aveam de facut un drum mai lung s.a.m.d.
DAR sunt foarte multe chestii de care nu mi-e dor si mi-ar lua mult prea mult sa le insir pe toate. Cand am zilele libere merg indubitabil la plaja si ma uit la Golful Mexic si la nisipul alb si parca uit de toate. Nu ma simt deloc intr-o lume straina de mine. Deja tot ce e aici mi-e familiar si tot timpul descopar ceva nou.
Mai sunt seri cand ma plictisesc usor si atunci am timp sa ma gandesc la chestii din astea. Am senzatia oricum ca traiesc intr-un univers paralel cu cel de acasa din cauza diferentei de fus orar si asta e singurul lucru care ma face sa ma simt departe. Daca nu ar fi asta, as crede ca sunt plecata doar asa intr-o tabara de vacanta si orice maxi taxi ma duce inapoi acasa.