Serile

E foarte interesanta viata de seara de aici de la "casuta din preerie" pt. mine, care am fost privata de aventuile vietii de la camin. Aici e ca la camin, doar ca usor mai select, adica suntem 2 persoane la o baie foarte bine dotata si fara bucati de gresie sau faianta lipsa. Evident ca ajungi sa ii cunosti pe toti si oricum stilul american impune sa te saluti cu toata lumea. De multe ori ajunge sa iesi din apartament si deja se gaseste ceva de facut.
Acuma careva seara (ca sa o citez pe Icu, cosmeticiana din tgm) ne-am pus cu Simona si cateva beri la piscina la povesti. Nu a trecut mult ca s-a strans gasca de cunoscuti cu laptorpuri, muzica, bere si voie buna. La 22:00 se inchide la piscina, dar noi am hotarat sa ne intoarcem, sarind gardul evident. Mare ne-a fost mirarea cand ne-am trezit cu reflectorul masinii de serif in fata si o voce care ne anunta ca este ultimul avertisment sa parasim locul sau ne paste o amenda. Am fugit ca refugiatii din lagar. Fiecare a prins o bere, un laptop si a sarit gardul. Noroc ca m-a prins si pe mine cineva si m-a aruncat peste gard ca singura nu reuseam sa il sar, oricat de mare ar fi fost presiunea.
In alta seara, probabil de plictiseala, prajeam o paine si a pornit subit alarma de foc. Cum in RO nici nu se pune problema de asa ceva, nici macar nu stiam ce se intampla, eram sigura ca e un incendiu undeva si ne eveacueaza pe toti ca in filme. De fapt era toasterul care scotea fum. Culmea, painea nu era arsa si culmea e ca toata lumea il foloseste si la nimeni nu a mai facut asa urat.
Recent am asistat la un concurs de baut shoturi de rom. Un baiat si o fata (putin mai implinita, asa pe stil american) s-au luat cu o sticla de 2 litri si fumos, cu paharele de shot si arbitru care cronometra riguros cele 2 minute care treceau intre shoturi, au bagat cate 38 de paharele de licoare maronie, pana ce evident s-a ajuns la betie crunta, stare de rau si chemat ambulanta. Americanii astia parca nu stiu sa bea cu masura :).
In fiecare seara exista intalniri si baut de bere. Depinde de fiecare daca vrea sau nu sa participe. Cert e ca ai cu cine bea daca ai ce bea. Si cand nu ne e tare lene ne luam cu ladita frigorifica incarcata evident cu bere si mergem pe plaja ca sa admiram stelele. Din pacate se intampla mai rar, fiindca pana la lasarea intunericului (in jur de 8 seara) nimeni nu mai e in stare sa conduca.

dordecasa.com

Se zice ca la aproximativ o luna dupa ce te afli intr-o tara straina te ia dorul de casa. Tine cateva zile si dupa ce treci pragul este totul ok si poti sa tot stai departe mult si bine. Cred ca m-a luat si pe mine ceva de genul. Nu stiu daca e ceva autentic sau autosugerat de subconstientul care avea aceasta informatie, ca s-a facut exact o luna si de cateva zile ma gandesc asa tot mai mult la casa. Nu ma intelegeti gresit. Nu m-as intoarce sub nici o forma, dar sunt anumite chestii de care mi-e dor: cafelele de dimineata cu Carla, ascultand muzica si uitandu-ne la TV pe mute intrebandu-ne oare ce zic aia, plimbarile de dupamasa cu Lavi in Lipscani si berea de la Argentin dupa care migratia in Fire, iesirile din weekend in tot acekeasi cluburi, cand nimeni nu avea chef sa iasa, ca toti eram plictisiti de aceleasi clubui, si pana la urma tot era fain si nimic nu ne mai interesa, berea la 0,5 si cu peste 5% alc. (mai ales Ursus si Becks), masinuta mea care ma scotea din impas de cate ori aveam de facut un drum mai lung s.a.m.d.
DAR sunt foarte multe chestii de care nu mi-e dor si mi-ar lua mult prea mult sa le insir pe toate. Cand am zilele libere merg indubitabil la plaja si ma uit la Golful Mexic si la nisipul alb si parca uit de toate. Nu ma simt deloc intr-o lume straina de mine. Deja tot ce e aici mi-e familiar si tot timpul descopar ceva nou.
Mai sunt seri cand ma plictisesc usor si atunci am timp sa ma gandesc la chestii din astea. Am senzatia oricum ca traiesc intr-un univers paralel cu cel de acasa din cauza diferentei de fus orar si asta e singurul lucru care ma face sa ma simt departe. Daca nu ar fi asta, as crede ca sunt plecata doar asa intr-o tabara de vacanta si orice maxi taxi ma duce inapoi acasa.

O slovaca, mai multe slovaci

Cand imparti un apartament cu oameni pe care nu ii cunosti inca si sunt dintr-o tara diferita, trebuie sa inveti sa convietuiesti in pace si armonie. Ceea ce inseamna ca e ok sa saluti, dar nu trebe sa intrebi de sanatate sau alte chestii de genul sau sa te astepti sa te asculte cineva ce faci dupa ce pune foarte uzuala intrebare: "how are you?". Acest "how are you" e mai mult un salut aici si tu te pornesti sa zici efetiv ce mai faci, dar persoana care a intrebat e deja la mile departare.
Colegele noastre slovaci fac parte dintr-o categorie mai antisociala. Am ajuns chiar la discutii mai serioase de la cele din complezenta, in momentul in care s-a pus problema curateniei in apartament. Au sarit 3 slovaci pe mine mugind toate deodata despre farfuriile din chiuveta si paharelele lasate la intamplare prin casa. Nu am putut decat sa rad si sa imi fie dor de mama, care era mult mai toleranta.
Cand convietuiesti asa intr-un apartament nici nu trebuie sa anunti cand faci o mica petrecere de ziua ta si poti fara probleme sa le lasi pe colegele de apartament sa se uite cu mirare la masa pusa si la tortul din frigider, la oamenii care vin cu flori...si te intrebi unde sa te retragi ca sa nu strici buna dispozitie a oamenilor.
Ajungi pana la urma sa te intrebi daca toti slovacii si toate slovacile sunt asa. Mica mi-a fost mirarea sa aflu ca noua noastra colega de apartament este tot slovaca, dupa ce am vazut-o azi dimineata si mai mult de un salut cu jumatate de gura nu am obtinut de la ea. Un nume, o referinta, franturi de CV deja sunt prea mult cerute cand locuiesti cu slovacile.
Dupa putinele experiente, dar foarte intense, traite alaturi de ele, stau si ma intreb daca nu se face gresit acordul la plural al cuvatului slovaca si sustin din suflet ca ar trebui sa fie slovaci, pronind de la radacina clara a cuvantului.

Jamaicanii din Jamaica

Cand auzim de Jamaica si de jamaicani, ne gandim la chestii exotice, raggae, ierbutz, buna dispozitie si parca o atmosfera in care totul pluteste si timpul sta undeva in loc deasupra acestei insule.

In realitate lucrurile nu stau chiar asa. Ne-a fost dat sa intalnim muuuuulti jamaicani, care mai de care. In fiecare dimineata luam "Jamaica Expresul" sa mergem la lucru. "Jamaica Express" evident fiindca e plin de jamaicani si 2, 3 romani, care au venit cu ganduri mari pe aici pierduti printre ei. Toti ceilalti oameni au masina se pare. Fiecare a inceput cu busul, dar au trecut de aceasta etapa si acuma parcheaza frumos in rand masinile in fata "housingului". In "Jamaica Express" este foarte cald, toate geamurile stau deschise si, probabil din cauza curentului, oamenii sunt foarte galagiosi. dar nu doar in bus. Mereu auzi cate un "ey, ey, ey" de la metri departare. Si prin "ey, ey, ey" sau "gighi, gighi" ei mai inlocuiesc numele.
Aseara am fost la petrecere la jamaicani. Foarte interesant...aveam senzatia ca suntem la un spectacol de hard sex. S-a tinut la laundry, intr-un intuneric bezna si se simtea doar un abur de transpiratie si buna dispozitie in aer. Foarte cald! Jamaicanilor le plac petrecerile in intuneric, pobabil nu vor sa se vada sau e misterul mai mare. Trebuie sa recunosc ca sunt niste dansatori foarte buni totusi. Si fetele le fac pe dansatoarele lui Sean Paul sa para niste amatoare. Chiar si romanasii nostri s-au trezit cu cate un cur sanatos de jamaicanca in fata lor si nu parea sa le displaca chiar deloc.
Ceea ce credeam eu despre jamaicani pana acuma s-a dovedit a fi total pe langa. Din nou mi s-a mai distrus un mit hollywoodian.

Inceputurile

M-am instalat in Sandestin, Florida, intr-un fel de tabara
de vacanta. Cumva toata staiunea apartine de o firma care administreaza
hoteluri, baruri, magazine. Eu credeam ca e un singur club, dar de fapt
e o statiune intreaga. Toti angajatii stau la "casuta din preerie" si
nu glumesc cand zic asta, fiindca este undeva la marginea autostrazii.
Fara masina esti cam dependent de bus, care este literalmente un school
bus din ala galben cu un abtzibild lipit peste semnul de school bus.
Acest bus, care este legatura noastra cu realitatea, te transporta la
niste ore foarte bine stabilite in diverse locuri. Am ajuns oricum la
concluzia ca fara masina va fi cam plictisitor pe aici, deci lucram la
asta. Casuta din preerie e un ditamai complexul de aparatamente foarte
dragute (nu va imaginati ceva gen camin, nu se compara) si pana la
jumatatea lui mai vor fi cam 600 de oameni de toate natiile care locuim
aici si lucram pt sandestin. Se zice ca va fi tare distractiv si chiar
imi imaginez ca asa va fi. Ieri am avut un training foarte lung si plictisitor, dar macar
platit, unde am invatat totul despre statiune, discriminare rasiala si
sexuala si cum sa fugim in caz de incendiu. Foarte informativ. Ca
angajati la Sandestin avem tot felul de reduceri (10% la alcool ;)) si beneficii
(sala fitness, golf, tenis, biciclete, vaccin anti hepatita b :D)
gratuite sau cu reduceri substantiale. Azi inca avem zi libera si
mergem evident la o plaja prelungita. Oceanul si plaja sunt superbe.