Chicago. IL

In tren, Clark/ Division si incerc sa ajung in Skokie. E o adevarata excursie. Si nu poti pleca intr-o excursie, fara sa fii "in excursie". Asa ca m-am asigurat cu 4 tequilla deja la bord si un cocktail surpriza intr-un "coffee cup to go", ca sa nu trezesc banuieli. Ma insoteste si David Lodge, care intre timp a devenit suportul carnetelului pe care scriu.

De data asta am vrut sa stau pe cealalta parte a trenului, dar din cauza aglomeratiei nu mi-a iesit. Macar ma mai familiarizez cu aceeasi parte. Cladiri frumoase. Balcoane cu flori si pe ici colo cate un steag mexican. Se vede ca sudamericanii au o inclinatie spre culori bine imbinate si flori ideal plasate. Trenul merge mai repede ca niciodata. Un tren/ metrou din care imi vine sa ies cateodata, fiindca e evident cumva ca ajungi mai repede pe jos.

Ma plimb prin oras si sunt recunoscatoare pentru faptul ca am avut ocazia sa calatoresc mult in scurta mea viata. Altfel as fi ca un copil tampit holbandu-ma la cladirile inalte. Ma fascineaza orasul, dar incerc sa ies din postura de turista si sa nu fac si vizitez totul din prima, fiindca teoretic m-am mutat aici. Si voi avea destul timp sa le vizitez pe toate. Momentan e important sa reusesc sa ajung dintr-un punct in altul si, "thanks God", exista Google Maps care iti explica foarte bine, ca si pentru handicapati. Asa ca reusesc sa depasesc stadiul de "handi" si sa ma iau dupa directii fara nici o problema.